Jivina Comedie

...Şi Gabi Vrânceanu F. de grija altuia

2010-05-19T13:30:00.000-07:00

Pe Gabi Vrânceanu F. o roade că numai televiziunile de ştiri au transmis în direct din Piaţa Victoriei mitingul din 19 mai. Zice ea cu năduf în emisiunea proprie de pe Antena 3. Că adică TVR transmitea reţete culinare la ora mitingului, zice tot ea.

1. Depinde de canalul TVR pe care te-ai uitat, Gabi Vrânceanu F., că există mai multe. La 12.00, a fost jurnal pe TVR2, cu transmisie de la miting. La 14.00 a fost jurnal pe TVR1 cu transmisie de la miting. La 15.00 a fost jurnal pe TVR3, da, ai ghicit, la fel. Iar pe TVR Info puteai vedea ştiri la fiecare ora fixă, tot cu relatări de la mitingul din Piaţa Victoriei.

2. Ce ai văzut tu pe durata mitingului poate era emisiunea culinară de pe TVR3 unde era o reţetă ce-i plăcea şi care o evoca pe Zoe Dumitrescu Buşulenga. Unei absolvente de Litere, chiar şi la secţia de bibliotecare, trebuia să-i sune interesant.

3. Ai lucrat la TVR, Gabi Vrânceanu F., nu e corect să te răţoieşti pe tema asta la tribuna care te-a lansat pe orbită, nu ai nimic de câştigat.

4. Degeaba ţii doliu, post şi cruci, dacă duşmăneşti şi vorbeşti cu păcat.

Pamperşii au fost ai lui Gelu Barbu şi Nu vor mai fi ai urmaşilor noştri

2010-05-11T03:18:00.000-07:00

Domnule preşedinte,

Vă amintim că trusoul pentru nou-născuţi se dă prin lege, votată promulgată, în 2006. Intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2007, când cică intram noi toţi în UE.

2006, 2006... ce ştim noi despre anul ăsta? Ah, da. Ministerul Muncii era al lui Gheorghe Barbu de la PD. Secretar de stat pentru asistenţă socială era tot cineva de la PD. Legea a fost semnată de Văcăroiu, PSD - pentru Senat şi de Olteanu, PNL - pentru Camera Deputaţilor.

Suma pentru un trusou de nou-născut era de 150 de lei, la data intrării în vigoare a legii, şi trebuia indexată anual, prin HG, în funcţie de rata inflaţiei. Bag samă că acum vom abroga legea nesimţită. Adio, Pampers!

Ştiinţa de a bea a fost, în sfârşit, recunoscută!

2010-03-11T04:45:00.000-08:00

Traian Băsescu a ajuns şi academician la Ştiinţe.

Iată de ce: ştie (indicativ prezent, persoana a III-a sg de la "a şti", familie lexicală - ştire, ştiinţă, conştiinţă etc.) să bea. Şi iată dovada-dovada, aşa cum cerea şi academiciana de renume mondial:

Felix Tătaru: Băsescu a ridicat ratingul televiziunilor de ştiri

2010-02-25T07:04:00.000-08:00

Aparitia lui Traian Basescu pe piata politica romaneasca a facut ca aceasta cultura democratica sa evolueze. hai sa ne gindim cite stiam cu totii acum 10 ani de DNA, Procurori, comisii parlamentare, jocuri de culise, moguli, etc.
si toate astea si mai mult decit atit, existau si atunci. cum au ajuns ele in public. cine a declansat razboiul public? cum au ajuns ca televiziunile de stiri sa aiba rating de televiziune generalista ? - Felix Tătaru pe Hotnews
NO COMMENT!!

Sign out şi curăţă nişte cartofi !

2010-02-05T12:23:00.000-08:00

Lacrimi şi blesteme, anti-smiley şi dări afară din blogrolluri, ce mai, crize cu spart de geamuri în blogosferă!

De ce? - may I ask! Askă tu, că aski degeaba. Aşa-s doamnele la middle age, le cade greu portofelul soţului şi e musai să se arate oltence fierbinţi şi în on-line.

Mi-aş da cu părerea după cum zice cântecul:

"Nu vă pară, fete, rău,

Că drăguţul nu vi-l ieu.

Nu vi-l ieu că nu-l aveţi.
N-aţi avut de când sinteţi".

Musca pe rahat cin-să fie? Pierde-vară fără viaţă personală care ţine lumânarea la toţi şi, când nu e făcut poştă de suflet, duce pâra de pe un blog pe altul.

Bleah!
Get a room. Get a life. Sign out şi curăţă nişte cartofi!

Dincolo e întotdeauna mai ieftin

2010-01-04T11:14:00.000-08:00

Trebuie să laşi mereu ceva neterminat, să laşi o pată şi-un defect pe ceva început, ca să ai ce promite şi cu ce te „ocupa” de acum...mereu înainte.

Tot aşa, nebunii trebuie lăsaţi netrataţi, neizolaţi, puşi să cânte şi să dea din picioare în circul-agoră ad hoc. Cum ne-am mai pipăi fericiţi că suntem întregi, dacă n-am vedea ciungi mereu pe străzi?

De după gratiile (de zoo) ale televiziunii poporului, au sărit direct pe aleile unde totul e de vânzare, şi ieftin, oameni şi oameni. Unul şi unul. Pe ce a pus DDTV mâna s-a făcut mare. Deputat, preşedinte şi succesurile pot continua.

Oricât ne-ar puţi haznaua cu belly dancing şi sânge din fosta garsonieră, acum curat poligon fără numere, îi recunoaştem flerul la HR. Oferă, garantează, lansează distribuţia circului nostru. Iau şi dau la întâmplare exemplele lui Gigi B şi Silviu P.

Parcul Bazilescu, mai exact amfiteatrul de când îl ştiu în paragină de acolo, trebuie mereu lăsat nereparat, nerenovat, pentru că trebuie să fie de promis ceva la el şi data viitoare. Adică nu te vindec acum de bătături, că dacă te rezolv, eu cum îmi mai vând prafurile şi cum fac să nu mor de foame?

Faur Isaia, nebunul care se bagă în seamă de gâtul celebrităţilor, a stricat pentru câteva ore şi concertul de 1 ianuarie 2010 de la Timişoara. S-a suit pe scenă şi nu ştiu ce trăsnăi a făcut, până l-au dat jos. Probabil l-au dat jos fericit. De ce nu l-or închide undeva, să fie îngrijit? De ce l-om face erou de ştiri la fiecare prostie comisă? Să-i dăm apă la moară?

Ştiu de ce: nu numai proştii sunt necesari, ci şi nebunii. Pentru că dincolo e întotdeauna mai ieftin.

Ticăloşii, pisica şi emigranţii

2009-12-21T04:29:00.000-08:00

Audierea lui Căşuneanu la DNA în prag de depunere a jurământului de către... mi-a sunat tare cunoscut. Ca-n alea de "viaţa bate filmul". Filmul fiind "Ticăloşii", al lui Şerban Marinescu. Lansat acum doi ani şi jumătate.

Omul de afaceri care nu cotizează unde trebuie când trebuie vede pisica. Totul se decide la şpriţ. Ca toate în România. Actele oficiale sunt un plictisitor faire semblant

Mi-e frică.

Certitudinea mare e a tot mai frecventelor mărturisiri: "Mă gândesc să plec din ţară".

Emile, le premier "mic" du pays

2009-10-07T00:14:00.000-07:00

Emil dă lecţii de jurnalism. Cică ar pica-o pe ziarista care îi pune o întrebare prea lungă. Ete cum:

Dle prim-ministru, în numai o săptămână a dispărut Guvernul Boc I, a apărut Guvernul Boc II şi care, după cât se pare, nu va avea o viaţă foarte lungă; probabil mai scurtă decât cele 38 de zile care au mai rămas din interimatul de maximum 45 de zile la care face referire Constituţia. Unii politicieni spun chiar că există un scenariu potrivit căruia se forţează declanşarea alegerilor anticipate chiar de către PD-L. Pe acest fundal, greve, nemulţumiri, acuzaţii, astăzi aţi decis chiar să vă asumaţi răspunderea pentru legea pensiilor, în aceeaşi zi în care se aşteaptă şi depunerea unei moţiuni de cenzură iniţiate de opoziţie. Cum vă explicaţi dvs această suprapunere de obiective, de declaraţii, de acţiuni politice, această agresivitate a executivului, această goană după a acapara atenţia publică? Este o strategie, un scenariu, dle prim-ministru?
Emil Boc: Pot să vă fac o observaţie, din punct de vedere jurnalistic?
Realizator: Vă rog...
Emil Boc: Cât a durat întrebarea dvs ca timp?
Realizator: Nu contează cât a durat, am pus-o, pentru că sunt obişnuită cu dvs...
Emil Boc: Dacă aţi fi fost la jurnalistică, la mine la facultate, v-aş fi picat la examen. Să puneţi o întrebare de 38 de secunde...

După numai câteva ore, în studioul unei televiziuni, Emil e în delirul neîntreruperii, intervievatorul, jurnalist nu pot să-i spun, nu avea curaj să îl întrerupă, cu atât mai mult să îl întrebe incomod, aşadar intervievatorul parcă voia să spele nefericita breaslă care are de învăţat de la primul ministru al ţării, primul educator al ţării, primul constituţionalist al ţării, primul fost primar al ţării, primul mic al ţării. Noastre, România.

Pe când o lecţie de chirurgie în direct? Se încumetă cineva să intre sub cuţitul Emilului la toate priceput?

Candidatul de la miezul nopţii: un Escu

2009-09-02T14:06:00.000-07:00

Iar vom avea o toamnă frenetică. Deja primul abandon. Radu a măsurat, a arătat şi trebuia să se retragă. Aşa-i în "tenis". Numai naivii credeau în şansele lui. Adică iubitorii de poezie şi optimiştii. Noi nu avem voie să fim optimişti, măcar atâta statisfacţie să nu le dăm.

Puţinii care se mai duc la vot au de ales între Escu1, Escu2, Escu3. Pe Geoană îl exclud din start, în primul rând din cauza numelui. Come oooon, e tradiţie de Escu, dracu a mai văzut în România preşedinte cu alt fel de nume? În al doilea rând, Iliescu abia aşteaptă să i-o tragă, doar nu l-a vrut el pe Năstase, cum mă-sa pe gheaţă să-l vrea pe prostănacul de Geoană? Îl vrea pe Oprescu.

Ghinionul nostru va fi că, în urma finalei Băsescu - Oprescu, tot Băse va ieşi. O analiză mişto citiţi aici, verde-n faţă, dar n-ai cu cine să te-nţelegi vedeţi şiaici. Scenariul turului II Băsescu - Oprescu îl avantajează clar pe actualul preşedinte, iar laboratoarele pedeliste în pregăteau de mult.

Ăsta e paradoxul, Ilici dragă: îl pregăteai pentru ai tăi, dar le e de folos ălorlalţi!

Avem nevoie de indieni morţi

2009-08-12T08:40:00.001-07:00

1. Un indian bun e un indian mort.

2. Avem nevoie de morţi ca să aratăm cât de mult i-am iubit.

3. Întâi mori şi pe urmă află cât de multă lume te regretă şi ţi-ar fi fost prietenă.

Plângi? Ţi-am luat banii!

2009-07-19T14:31:00.000-07:00

Avea un an şi jumătate şi nu avea televizor. Ori, dacă avea, nu înţelegea ce povestea Bacalu la TVR.

20 iulie 1969 a fost şi la Caracal. O steluţă a alunecat atunci pe lângă Neil şi i s-a pus lui în frunte.

40 de ani mai târziu, televizorul din ţara lui se deschide pentru lansarea noului său job, noii lui jucării, noii lui maşini de bani.

În mai puţin de două minute, în primele minute din 20 iulie 2009, i-am văzut pe Ion Iliescu, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Ramona Bădescu, Alexandru Arşinel, Cristina Stamate şi Felicia Filip.

Ştia Geoană de ce sună la NASA.

OTV relansat cu mai puţin de juma de an înainte de alegeri e primul pas mic pentru om...

Tatăl lui Geoană şi mama lui Ridzi

2009-07-14T07:38:00.000-07:00

Înduioşarea poporului cu orice preţ. Până la scuipatul pe colivă şi pe patul de spital.

Sindromul câştigător "bunica lui Obama", moartă, săraca femeie, în ajun de alegeri, pare să le fi dat idei consilierilor bolânzi de pe la noi.

Nea Mircea Geoană, când a împlinit 51 de ani, adică azi, a spus că vrea să-i facă românii un cadou în decembrie şi că îi lipseşte tatăl (mort, săracul bărbat, în ajun de alegeri, acum abia câteva săptămâni).

Coana Ridzi, după ce ne-a exasperat cu dinţii înfipţi în scaunul de ministreasă, dă în popor cu o replică de smuls oftaturi, că i s-a îmbolnăvit mama.

Că oamenii mor, se îmbolnăvesc, suferă, că ei trec prin asta oricât de mult i-am iubi e omenesc, e firesc, e dureros de natural.

Dar să cerşeşti voturi, clemenţă electorală pe motiv de părinţi morţi sau bolnavi este greţos şi necreştinesc.

Norocul CDR din 1996, de a lua voturi de pe urma răposatului Coposu, nu-l mai poate avea nimeni încă o dată.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei morţi şi să-i ierte pe cei vii!

Te ajut, dar nu mă deranja!

2009-07-13T13:11:00.000-07:00

Poţi salva lumea, dar ţi-e greu să ajuţi un singur om.

Ai putea lua lumea întreagă în braţe, dar nu poţi îmbrăţişa un singur om.

Ai iubi întreg universul, dar nu iubeşti un OM SINGUR.

Copiii care mor în puţuri

2009-07-10T02:45:00.000-07:00

Nu acuzăm, nu judecăm, dar ne gândim.

Un sat mort de foame, o lume dacă nu beată, atunci disperată.

Un drum cu bolovani, o casă fără curent, fără canalizare, fără apă.

În ciuda A ORICE, în satul ăla există viaţă. Copiii se nasc şi aleargă prin curte.

Supravegherea copilului, misiunea de-o viaţă. Degeaba eşti gata să-i stai aproape 60 de ani, dacă nu-i eşti aproape 1 minut.

Sufletul lui fragil, trupşorul lui plăpând cade pradă mărilor de sub pustiuri.

Dacă banii aruncaţi de jdemiile de proiecte de dezvoltare a satului românesc n-ar fi fost doar ridzibusiness,

dacă alea promisele în campanii electorale s-ar face, că satul ăla are şi el sigur un primar,

atunci în acel sat, în acest an, în aceasta UE, un copil nu ar mai avea cum să cadă într-un puţ şi să moară.

Scandal cu acordul părţilor

2009-06-29T23:41:00.000-07:00

Întâi se certau Mircea Badea şi Cătălin Tolontan. Înţepături prin emisiuni, editoriale, bloguri.

Nu am dat atenţie, am zis că aşa e democraţia în trustul mogulului, le dă voie colegilor să se certe în public.

Apoi a fost idila Mihaela Rădulescu - Dani Oţil. Deja le ghiceam strategia: creşterea notorietăţii lui Dani, a audienţei Matinalului prin izbucnirea unui scandal cu cea mai tare vedeta a trustului. Mihaela tocmai divorţa, nu mai avea nimic de pierdut, aşa că a fost de acord să joace în scenariul PR-ului.

Până la scandal, nimeni nu ştia care e Răzvan şi care e Dani, din cuplul-substantiv comun răzvanşidani. În timpul şi după scandal, toată lumea se uita la Matinal să vadă cine e ăla care i-o pune celebrissimei Mihaela Rădulescu şi dintr-o dată s-a lămurit poporul care-i care.

Al treila moment, poate nu ultimul, este "cearta" dintre Cristoiu şi Badea. Mircea l-a înţepat în emisiune că a făcut un interviu nereuşit, l-a ironizat şi atât, iar nea Jacques a înjurat birjăreşte, că Badea pute a transpiraţie şi că e manevrat telefonic, după ce i s-ar fi relatat, greşit, că Mircea l-a înjurat.

Ce mai tura-vura, joacă şi ei în scenariul strategic de PR al antenelor "scandal între vedetele trustului".

Recunosc, interesant, chiar cu efecte, dar riscant. Le recomand piariştilor de la antene să recitească, sau să asculte, "Petrică şi lupul". Nu e despre Petre Roman.

Dar acum nu mai pot să urăsc

2009-06-29T09:04:00.001-07:00

Nu sîntem singuri - ne însingurăm singuri, ca proştii.

Nu pierdem - depunem armele singuri, ca fraierii.

Nu spunem ce e de spus - aşteptăm ziua de mâine, ca laşii.

Nu recunoaştem - vrem să fim înţeleşi, ca orbii.

Mi-a furat viaţa, mi-o trăieşte şi mi-o face cadou altora, dar nu-mi spune ce preţ am.

Povara recunoştinţei e mai grea decât povara urii.

Dar acum nu mai pot să urăsc.

Iubesc anonimatul!

MICHAEL JACKSON

2009-06-25T16:12:00.001-07:00

În ziua când se împlinesc 32 de ani de la ultimul concert al lui Elvis, a murit Michael Jackson.

Revoluţia din muzica pop, aşa cum a făcut-o el, a murit o dată cu el. Restul e scena de 75.000 de euro.

Uitaţi că a fost pedofil, sunt milioane de pedofili neştiuţi şi necondamnaţi, ţineţi-i minte cântecele.

Moartea lui îndurerează oameni care nu se cunosc, care nu s-au atins niciodată.

Comentariile de pe forumurile şi blogurile de astăzi vor fi mai multe şi mai pline de metafore decât e-mailurile către un prieten concret, cu o moarte concretă, al unei persoane concrete, cu un etaj mai jos.

UP

2009-06-20T16:30:00.000-07:00

De patru ani avea cancer şi săptămâna trecută a murit.

O fetiţă de 10 ani a avut o ultimă dorinţă, să vadă filmul "UP".

Cumva, prin Internet, mama a făcut rost de film de la compania producătoare. Fetiţa nu mai vedea, doar asculta sunetul filmului şi ce-i povestea mama.

După şapte ore de la împlinirea ultimei dorinţe, copilul a murit.

Labă şi endogamie

2009-06-17T04:21:00.000-07:00

Pentru că nu le ridică nimeni statui de marmură jurnaliştilor, unii se gândesc să-şi facă singuri soclu.

Textul Leliei Munteanu, bun, din stilou talentat, de acord, le-a mers la inimă copypeştilor care semnează articole.

Jurnaliştii şi-au pus la statusul de mess link la articol, cei cu blog au dat un link la textul Leliei.

Numai Şuţu, lucid, văd că o completează pe autoare şi îi arată pe cei care habar n-au ce e ştirea şi care bălesc doar după cadoaie de Crăciun.

La comentarii scrie una O...nism, adică nu are curaj să scrie labă, aşa cum îşi fac ziariştii care se laudă şi se mângâie -!- singuri şi care se citează între ei, se citesc între ei, se linkuiesc între ei.

Şeful are întotdeauna dreptate

2009-06-14T13:46:00.000-07:00

Maria Ţoghină, la Cristoiu în interviu (nu e o lumină niciunul, dar am precizat asta pentru că de acolo ştiu):

"Nu am continuat să fac emisiuni după ce am devenit director general la Radio, pentru că niciun coleg nu mi-ar fi spus dacă făceam o emisiune proastă".

Reclamă la nu ştiu ce bere: ăla se strâmbă în spatele şefului, care p-ormă râde de "glumă".

Întrebare: cum e românul la serviciu, de fapt? pupincurist ca în exemplu 1 sau ....cum s-o fi numind ăla din exemplul 2? Hai că puteţi!

IMNUL DERBEDEILOR

2009-06-12T23:40:00.000-07:00

A fost o dată ca-n poveşti
A fost în România,
O gaşcă de derbedei
Ce nu-ndura prostia.
Noi nu ţi-am dat 10 %
Vot din microbuze,
Noi nu suntem nici tari în tată,
Ţâţe, cur şi buze!

Mai bine derbedeu
Decât pedelist,
Mai bine găozar
Decât activist,
Mai bine tonomat
Decât machitor,
Mai bine mori,
Mărite dictator!

Ţiganii împuţiţi s-au săturat de şpriţuială,
De Duduia, de Cocoş şi de hăhăială,
N-ai plecat în cinci minute,
N-ai venit în Piaţă,
Nu ai păr, n-ai nici obraz
Ne-ai luat cinci ani din viaţă!

Mai bine derbedeu
Decât pedelist,
Mai bine găozar
Decât activist,
Mai bine tonomat
Decât machitor,
Mai bine mori,
Mărite dictator!

Ai dormit liniştit

2009-06-07T14:54:00.000-07:00

Când te vei duce să faci cumpărături la Milano, în avion vei citi despre europarlamentarul Gigi Becali care s-a spurcat cu un comisar european.

Dacă vrei să te cazezi pentru o aventură, la Paris, recepţionera îţi va zâmbi superior şi te va întreba despre românca Elena Băsescu ce a gafat într-o discuţie cu un ministru francez.

La întoarcerea dintr-o insulă exotică, la escala ta la Amsterdam, vei vedea afişe anti-neonazismul susţinut de eurodeputatul român Vadim Tudor.

O dinastie a tupeului s-a născut. Două luni independentă, acum iar la sânul grupusculului portocaliu. Partidul e un srl pe care l-a vrut pentru el ca să-i lase o pâine lu aia mică.

Plânge la cacealma şi îi merge cu plânsul de fiecare dată. Iese la cumpărături de alegeri, ca de referendum, cu aceeaşi cămaşă, şi presa îl urmează ca un pudel, de fiecare dată.

Asta s-a întâmplat în timp ce tu dormeai.

Dorobanţii ştiau ce e cafeaua

2009-06-03T12:28:00.000-07:00

Dorobanţi, Calea Dorobanţilor. Astăzi sinonime cu fufele în roz. Ciupercărie de cafenele de fiţe.

Această proastă reputaţie a omorât Calea Dorobanţilor pe care o ştiam, o visam, o străbăteam vara pe jos.

Cei vărsaţi din trenul de Giurgiu acum 3 ani în Bucureşti şi fetiţele analfabete care merg la suc în Dorobanţi ca smarandele la horă, pe vremuri, să afle:

Până acum 7-8 ani, Calea Dorobanţilor era o zonă normală, aerisită şi civilizată a Capitalei.

De la metrou de la Aviatorilor până la Perla se găseau: cofetării, buticuri cu biscuiţi, o alimentara, celebra La Turcu, marochinării, patiserii, xerox-uri, galanterii şi tutungerii banale şi bucureştene, nu mai scumpe şi nu mai zburlite-n cap ca-n alte zone bune ale Capitalei.

Nu ştiu cum s-a făcut, vorbă să fie, că pe Calea Dorobanţilor au înflorit mii şi mii de bistrouri, suhi mushi, baruri şi cafenele.

E adevărat că Piaţa Dorobanţi era şi cred că a rămas cea mai scumpă, poate bară la bară cu Piaţa Amzei, dar de-a lungul căii nu erau milioane şi milioane de băruţele, magazine de ţoale de "firmă", ci erau sănătoase şi populare magazine de electronice.

Mizeria aia ca un bordel cu vitrine mari, CAFFE Peluci, berluci, habar nu am cum e numele al doilea exact, stă cu greşeala aia de ţoapă agramată.

Vitelor, adăpatelor din carduri şi plue, făi doamnelor, nu există caffe! Ori e coffee, ori e café!

La mulţi ani, chiar dacă s-a ales praful

2009-06-02T02:39:00.000-07:00

La mulţi ani, Teo! S-a stins lumina după ce ai plecat tu. Bietul Mircea cu ziarele ce mai ţine stindardul sus. E bine c-a avut răbdare şi că râde la urmă, nu?

Foto - Clubul Bucuriei

Un avion care n-a picat bine deloc

2009-06-02T01:58:00.001-07:00

Ce zic francezii ? Ori a fost trăsnet, ori au fost turbulenţe, ori a fost pană electrică, ori a fost act terorist. Descartes, mic copil. Astea dileme.

Abia asasinaseră turismul din Mexic, cu porcul armă albă. Abia uciseseră şi General Motors, după un secol de volane, fără pampoane.

Şi hop, catastrofa. Ca mâine sunt alegeri europene. Lista de pasageri a Airbusului de la Air France îndoliază şi face agenda într-un sfert din statele UE.

Abia ce murise şi ultimul pasager de pe Titanic.

Şi hop, dispariţia. Un avion a dispărut şi legendele abia se nasc.

Mutele de la Comunicare

2009-05-31T06:21:00.000-07:00

Când nu ştii cine-s fetele de la PR-Comunicare dintr-o firmă, urmăreşte la cafea cine vorbeşte cel mai puţin.

Alea care:

- suspină încruntate "Mneaţa";

- te măsoară scurt şi, dacă te evaluează sub 1.000 de euro, te ignoră;

- vorbesc la telefon încontinuu şi încet-încet, de nu le distingi cuvintele nici dacă eşti în lift cu ele, la distanţă intimă;

- nu vorbesc niciodată cu tine, ci constată lângă tine;

- intră la Şefu oricând;

- au numărul tuturor, dar nu-i sună decât pentru sancţiuni;

- în sfârşit şi în general, vorbesc cel mai puţin

...acelea sunt fetele de la Comunicare.

Mute, ştiutoare, dar minim-comunicatoare, trăi-ne-ar!!

Eba by Ciutacu

2009-05-28T10:55:00.000-07:00

Mă consider o intelectuală (!!!!)

I-am spus "Nu, tată, Ciutacu e simpatic" ( :) )

Au opinii individuale, nu se supun majorităţii ( ?!!)

Tata nu e dictator, uită-te, presa e liberă (?)

Nu ştiu câţi bani am în cont (cel de campanie, normal)

Nu poţi să ştergi cu vederea faptul că am stat 10 ani în partidul ăsta

Nu-l întrebaţi pe Sorin Oprescu cum l-a sprijinit PSD-ul în campanie, dar mă întrebaţi pe mine de ce mă sprijină PDL-ul?

Nimic din simpatia pe care o au oamenii pentru tatăl meu nu se transferă şi la mine (!!!!?!!!)

Din precampanie am început să iau ţara la picior

Mi se pare ridicol ca un şef de partid să dea cu lopăţică

Mi s-a părut genial (ref. la tricotatul Elenei Udrea)

Şi-a asumat un risc enorm în an prezidenţial (!!!!!!???!!), să candidez în acelaşi an în care e posibil să candideze şi el

Pot să îi fac şi mult rău tatălui meu, puteam să mă fac de râs în această campanie

Dacă se şmecherea votul, Adrian Năstase ajungea preşedinte ( !!!! asta are ceva cu PSD-ul, e nasol ce aude în casă!!!!, Geoană, ai grijă, mamă!)

Dacă iau voturi de la PDL, atunci ei au datoria să se mobilizeze foarte mult

Trebuia să mă angajez şi eu undeva, să fac practică undeva, undeva unde să am un climat favorabil ( ref. la Luxten)

Probabil că voi fi de acord cu legalizarea marijuanei, dar nu voi fi de acord cu sinuciderea asistată ( ref la iniţiative din PE) ( băi, e horror fetiţa asta!!!!!!)

Iau luări de cuvânt în Parlament

Nu sunt o fată a cărei preocupări principale sunt....

Vreau să plec din casa părinţilor mei când o să fiu mireasă, vreau să plec mireasă de la tata din casă

Triumful prostiei: Premieră mondială, breaking news - o greşeală într-un subiect de examen, Caragiale se răsuceşte în mormânt

2009-05-07T07:10:00.000-07:00

Boilor, anafabeţilor, tâmpiţilor şi criminalilor! V-aţi descalificat! Ruşine! Meritaţi să fiţi picaţi toţi!!!

Inculţii care au scris subiectele date azi copiilor de şcoală generală, la teza de la română, au căzut ca nişte dobitoci necitiţi în capcana jocului de cuvinte al genialului, nemuritorului Caragiale.

Luaţi de citiţi, boilor:

Triumful talentului
de Ion Luca Caragiale

Au fost odată-ntr-o şcoală de provincie doi buni camarazi - Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu. Amândoi erau potriviţi la-nvăţătură şi la purtare. Niţa însă se deosibea, şi nu numai de Ghiţă, dar chiar de toţi copiii ceilalţi, prin talentul lui la scris, de care se minuna cu drept cuvânt toată lumea. În anul al patrulea de şcoală primară, Niţă ajunsese să scrie aşa de frumos, încât, adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul de caligrafie, scris de mână; pe câtă vreme, Ghiţă scria nu se poate mai urât; pe lângă că-i era mâna dreaptă şubredă, fiindcă-i degeraseră degetele de mic, n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. Aşa, isprăvind clasele primare, s-au despărţit cei doi buni camarazi, ca să meargă fiecare după norocul lui. Ghiţă s-a dus la ţară pe lângă tată-său, care era negustor cu dare de mână; iar Niţă, copil sărman, a apucat spre Capitală, ascultând de sfatul dascălului său:

- Fătul meu, tu părinţi n-ai, carte multă nu ţi-e dat să-nveţi, că nu prea eşti deştept, slugă nu te poţi face, că eşti cam leneş... Ţi-a dat şi ţie Dumnezeu un dar: ai icoană la scris; ţie cu condeiul ţi-e dat să te hrăneşti. Du-te la Bucureşti, acolo ai să intri copist în vreo canţilerie şi-ncet-încet, cum te ştiu că n-ai purtări prea rele, cu vremea ai să-naintezi.

Niţă a ajuns în Capitală şi s-a pus să-şi caute de lucru. A făcut cunoştinţă ba cu unul, ba cu altul, recomandându-şi talentul şi căpătând din toate părţile complimente şi dovezi de admiraţiune. Dar afară de acestea, n-a reuşit deocamdată să capete nimic mai mult.

Niţă nu şi-a pierdut speranţa şi bine a făcut; căci iată că-ntr-o seară o cunoştinţă i-a spus:

- Mâne dimineaţă, la ceasurile unsprezece, să te afli la Ministerul de Interne: se ţine concurs pentru trei posturi de copişti; desigur ai să capeţi unul.

Se-nţelege că Niţă n-a lipsit a se înfiinţa la vreme. Concurenţii, în număr de vreo treizeci, au fost introduşi într-o sală mare; aci, în faţa comisiunii, compusă din directorul ministerului ca prezident, subdirectorul ca viceprezident şi trei şefi de biurou ca membri, li s-a dictat de către unul dintre aceştia cu glas tare timp de cinci-şase minute. Apoi d. preşedinte a zis:

- Destul! acum fiecare să-şi iscălească proba.

Deşi dictarea mersese cam prea iute, Niţă s-a uitat lung pe foaia lui, înainte de a o iscăli, a zâmbit mulţumit de sine, apoi, a iscălit şi a înmânat-o cu mult respect unui domn membru, care a strâns toate probele. Peste două zile, s-a dat rezultatul concursului... Numele Niţă Ghiţescu nu figura între cele trei numiri.

- Şi ce frumos scrisesem, domnule! a zis Niţă, mâhnit, cunoştinţii sale.

- Un tânăr nu trebuie să despere de la întâia încercare, i-a răspuns cunoştinţa; mai sunt încă şapte ministere; or să se mai ivească locuri. În adevăr, peste câteva luni, se ivesc două locuri la alt minister. Niţă nu lipseşte a se înfiinţa. Şi iar mulţime de concurenţi, iar comisiune, iar dictare, iar formalităţile obicinuite, şi a doua zi iar nu se află între cele două numiri numele Niţă Ghiţescu.

- Şi ce frumos scrisesem, domnule! zise Niţa cunoştinţii lui.

- Răbdare, tânărule! n-a intrat vremea-n sac; o să-ţi vie şi rândul dumitale; mai sunt şase ministere; or să se mai ivească locuri.

A trecut câtva timp, şi iată că s-au ivit câteva locuri la al treilea minister. Acelaşi rezultat pentru d. Niţă Ghiţescu. Fireşte însă că, oricât i-ar fi crescut mâhnirea, Niţă n-avea de ce să despere: mai erau încă cinci ministere; trebuia să se mai ivească locuri. Şi s-au ivit, pe rând, locuri încă la patru ministere, şi s-au ţinut concursuri, şi d. Niţă Ghiţescu a luat parte la fiecare concurs, şi, după fiece rezultat de concurs, concurentul nostru a zis, din ce în ce mai mâhnit:

- Şi ce frumos scrisesem, domnule!

Şi cunoştinţa lui i-a răspuns:

- Nu despera, tânărule! a mai rămas încă un minister, tocmai acela unde se cere cu dinadinsul caligrafie pentru acte şi documente; trebuie să se ivească acolo vreun loc.

Parcă a prorocit cunoştinţa lui Niţă: n-a trecut o săptămână, şi iată că s-a publicat concurs pentru un post de perfect caligraf la acel ultim minister. S-a pus d. Niţă pe brânci, în aşteptarea concursului, să-şi facă mâna, exercitându-se în fiecare zi, pe hârtie velină, la fel de fel de scriituri - engleze, italice, gotice, batarde, ronde, majuscule, minuscule, ş.cl., în fel de fel de mărimi, de la doi centimetri până la un milimetru, şi cu şi fără transparent. Era acuma gata... Dar, în ajunul concursului, se-ntâmplă, cum se-ntâmplă în orice poveste, să se-ntâlnească - cu cine? cu o veche a lui cunoştinţă, cu bunul său camarad de odinioară, cu Ghiţă Niţescu, băiatul cu degetele degerate.

- Ghiţă!

- Niţă!

Şi din vorbă-n vorbă, află Niţă că tata lui Ghiţă, după ce a scăpătat, a murit, că Ghiţă a venit la Bucureşti cu o scrisoare de recomandaţie către ministrul la ministerul căruia se ţine mâne concursul, că ministrul l-a primit foarte bine şi i-a spus că a doua zi, la ceasul fix, să se prezente la minister, să ia parte negreşit la concurs.

- Tu? la concursul de mâne? a zis pufnind de râs Niţă.

- Da, eu...

- La concursul de mâne?

- Ei! da... la concursul de mâne.

- Da tu ştii pentru ce loc e concurs, Ghiţă?

- Nu...

- Pentru un loc de perfect caligraf, amice Ghiţică!

- Apoi, dacă mi-a ordonat ministrul să merg... se poate?

- Apoi, mă prezent şi eu, Ghiţă.

- Bine, prezentă-te şi tu.

- Cu mine! la caligrafie, Ghiţică?

- Cu tine la caligrafie... Eu ştiu ce mi-a ordonat ministrul.

- Bine!

Cu aşa ton a pronunţat Niţă acest bine! încât Ghiţă, după câteva momente de gândire tăcută, i-a zis:

- Niţă... eu am venit în Bucureşti cu ceva părăluţe... tu zici că eşti tinichea de tot... Eu... dacă vrei tu...

- Ce să vreau?

- Eu ţi-aş da ţie trei-patru poli... să...

- Să ce?

- Să mă laşi, să nu vii la concurs...

- Eu!?

- Eu tot am recomandaţie...

- Să pofteşti la concurs cu recomandaţia dumitale!

Dar iată că în acest moment se apropie cineva de cei doi prieteni - este cunoştinţa lui Niţă.

- Domnule Ghiţescu, aş avea să-ţi spun ceva...

Niţă lasă pe Ghiţă la o parte.

- Domnule Ghiţescu, bucură-te; ai scăpat de concursuri prin ministere; ţi-am găsit un loc la o litografie, un loc plătit mult mai bine ca unul de copist, şi în care poţi să-ţi faci un mai frumos viitor. Primeşti?

- Primesc... Dar un moment...

Şi Niţă, după ce a gândit o clipă foarte adânc, face la dreapta-mprejur şi se-ntoarce lângă Ghiţă.

- Ghiţă, tu vrei să-mi dai trei-patru poli, să nu mă prezint la concurs... Eu am o combinaţie mai bună şi pentru tine şi pentru mine...

- Care?

- Din contra, să ne prezintăm amândoi la concurs; tu ai recomandaţie, eu caligrafie: să iscălesc eu cu numele tău proba mea, şi tu să iscăleşti proba ta cu numele meu...

- Ei! dacă ai vrea...

- Vreau.

- Pe onoarea ta?

- Pe onoarea mea!... Să-mi dai cinci poli.

- Îţi dau.

Şi Ghiţă se şi execută. Niţă ia hârtia de o sută, o pune-n buzunar, şi cei doi camarazi se despart, amândoi foarte mulţumiţi, dându-şi întâlnire pe a doua zi la minister, fix la unsprezece. A doua zi, printr-o întâmplare neexplicabilă, nu s-au prezintat la concursul de perfect caligraf decât doi candidaţi: fireşte erau vechii camarazi. Niţă s-a purtat foarte galant; pe câtă vreme mâna degerată a camaradului său tremura de emoţie pe hârtia ministerială, Niţă, cu toată siguranţa, făcea pe coala lui adevărate tours de force. Au isprăvit şi şi-au iscălit probele, după învoiala din ajun, fiecare cu numele celuilalt. Ieşind de la concurs, în sala de aşteptare, Ghiţă a mulţumit cu efuziune camaradului său, iar acesta i-a zis:

- Numai doi am fost: recomandaţie ai, caligrafie am, slavă Domnului! să fie cât de ai dracului, pe cine o să numească?

N-apucă să termine vorba Niţă, şi uşa se deschise.

- Rezultatul concursului! strigă solemn prezidentul comisiei. S-au prezintat doi concurenţi: dd. Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu. A reuşit domnul...

- Domnul?... întrebară într-un glas cei doi concurenţi.

- Domnul Niţă Ghiţescu!

- Daţi-mi voie, domnule director, zise Niţă atins, pe când Ghiţă nu ştia ce să crează; trebuie să fie o greşală! poate că n-aţi văzut bine probele!

- Cum! întrebă aspru directorul, prezidentul comisiei.

- Slava domnului! adăogă Niţă... ne cunoaştem ce putem... Trebuie să fie, nu Niţă Ghiţescu, ci Ghiţă Niţescu.

- Domnule! nu-ţi permit să fii rău crescut!... mă-nţelegi? Am zis bine: a reuşit d. Niţă Ghiţescu!

Dar d. Niţă Ghiţescu nu s-a lăsat biruit de asprimea d-lui prezident al comisiei; foarte obraznic, a strigat şi mai tare:

- Nu se poate, domnule director! v-aţi înşelat! uitaţi-vă la probe!

Tonul cu care a zis "uitaţi-vă la probe!" a făcut un efect straniu asupra superiorului: i-a impus, parcă; acest domn a răspuns:

- În fine, errare humanum est... să vedem...

Şi zicând acestea, a scos din buzunar un plic, pe care camaradul lui Niţă-l cunoştea bine, şi din plic a tras o scrisorică; s-a uitat pe ea cu băgare de seamă şi, cu tonul mult mai blând, zâmbind:

- Ştii că ai dreptate dumneata?... Aşa e!... Vezi?... confundasem. În adevăr, a reuşit d. Ghiţă Niţescu.

- Aşa da! a răspuns plin de satisfacţie d. Niţă Ghiţescu.

Şi d. director, grav, se retrase-nchizând uşa.

Rotile la cap

2009-05-06T00:37:00.000-07:00

Ştiţi cum spune actorul de mâna a doua şi ştiţi şi cum îl felicită criticul de mâna a patra pe un actor de mâna a doua: "intrat în pielea personajului".

Roberta Anastase s-a dat cu scaunul cu rotile pentru o zi - n-aş băga mâna în foc, nu cred că 24 de ore, poate 2 ore, cât s-au ţinut nişte ziarişti după ea.

Acţiunea ei este de un prost gust fără margini şi de o incalificabilă nedelicateţe la adresa persoanelor care trăiesc în scaune cu rotile şi au greutăţi la care Robi sau cum o fi ea poreclită nici nu se gândeşte, ci doar oftează.

E ca şi cum o femeie şi-ar monta un vibrator între picioare să vadă cum e să stai aşa 24 de ore ori un caucazian şi-ar da cu cremă neagră pe faţă să vadă cum e, cum reacţionează lumea.

Ea, săraca, nu şi-a dat seama ce greşeală face, pentru că în jurul ei cei cu dizabilităţi le au la cap, nu la trup, deci nu a avut cine să îi atragă atenţia.

Ca un făcut, Click ul care a dat ştirea nu o mai are pe site, eu cel puţin n-am reuşit să deschid pagina. Am văzut catastrofa doar la mâna a doua, pe rol.ro şi ziare.com.

Roberta, nu a fost bine, mami!

Asomarea lui Băsescu

2009-05-04T10:55:00.000-07:00

Traian Băsescu s-a exprimat greşit.

Presa a relatat greşit.

Nu e vorba de asumarea "greşelii cu legea lui 50 %". Nu.

Cea mai bună soluţie nu e asumarea de către Băsescu, nu, nu, ci asomarea lui Băsescu.

Cu bucile pe calul cel mare

2009-05-02T08:40:00.000-07:00

Era să vărs cafeaua pe tastatură, din gură, nu din mână, când am văzut-o pe ţoapa blondă călare. Pe cal. Am crezut că nu aud bine când dintre bucile ei superioare s-au slobozit vorbele "Daţi-vă la o parte, că sînt pe cai mari".

Curviştină obraznică, parvenită de dicţionar, acum ne arată şi curul la televizor, din şa, face de-un spirit de-o glumă cu ziariştii care băleau lângă trapul ei. Trapul acela al ei.

Nu mai are ruşine. Adică nu are ruşine. Penibilă, sfidătoare. "Daţi-vă la o parte că sînt pe cai mari" va intra în dicţionarul de maxime ale democraţiei (!), alături de Măi, animalule, Iarna nu-i ca vara sau Geoană e un prostănac.

Vă imaginaţi o doamnă ministru din Suedia ori Grecia ori Malta ori Slovenia în aceeaşi postură? Cu aceeaşi replică? Eu nu. Mă duc să vărs!

Opt copii, reţinuţi de poliţia de la Chişinău

2009-04-08T02:52:00.000-07:00

193 de persoane, inclusiv opt minori, au fost reţinute în noaptea de marţi spre miercuri, 8 aprilie, în centrul capitalei, a comunicat pentru Info-Prim Neo şefa Centrului de presă al Ministerului Afacerilor Interne (MAI), Ala Meleca.

Geoană, cel mai caraghios

2009-03-31T08:52:00.000-07:00

Iar a strigat Băsescu, hăhăit, către un jurnalist. Cum ce a strigat, altceva decât o mitocănie putea? Nu. "Băi caraghiosule", andrisantul fiind Bădin de la Antene.

Ce m-a enervat cel mai mult a fost slugărnicia lui Geoană. Care i-a ţinut isonul. "Totul s-a tabloidizat, trebuie să trăiască şi ei...", adică face şeful o glumă tâmpită, hai şi noi cu limba lungă, să nu se simtă şeful singur în comentariile lui.

Stau toţi cocoşaţi în timp ce Băsescu înjură, fericiţi că nu a fost rândul lor şi că de data asta au scăpat

Nesimţirea lui Boc sau cum vrea să-i semene lui Băsescu

2009-03-25T14:02:00.001-07:00

Din emisiunea Sinteza Zilei de miercuri seara am reţinut că nesimţitul care ne îndatorează pe noi şi pe copiii noştri pe 20 de ani are timp de belit ochii la talk-showuri ca să ÎŞI BATĂ JOC DE UN PROFESOR UNIVERSITAR.

Nici într-o mie de ani nu ar putea măcar să şteargă praful de pe cărţile citite de Bogdan Teodorescu.

"Domnul cu barbă care spune aberaţii că numai la Stanford ar putea lucra"? Pumni în barba Stanford şi mişto de maidan faţă de un profesor universitar ? A fost prea de tot.

Nesimţit! Sau nu, ştiu, ştiu, era lângă Băse şi l-a pus el să sune: "Emile, dacă mă iubeşti, sună şi dă-le la ăştia!"

OFF TOPIC: poza e cu print screen acum, 25 martie. Mihai Gâdea, ia legătura cu echipa site-ului, să nu mai scrie "emisiune cu Ion Cristoiu", că de trei luni...gata!

EUD (după modelul EBA) nu ştie carte

2009-03-21T15:04:00.000-07:00

TARICEANU A PLECAT. OBSESIA “BASESCU RAMANE”. - scrie Elena Udrea pe blog, un al nu ştiu câtelea titlu scris greşit. Asta e profă universitară? Asta a absolvit Dreptul? Asta e ministru şi deputat? Da, e!

Dar tot agramată e. Habar nu are să pună ghilimele, nu ştie gramatică nici cât un elev de nota 8 de clasa a VIII-a.

Pentru că cititorii mei sunt mai inteligenţi decât ai ei, nu mai e nevoie să explic de ce. Dar dacă citeşte şi EUD, atunci să afle că:

Trebuia să scrie, ca să fie corect - TARICEANU A PLECAT. "OBSESIA BASESCU" RAMANE.

Alte exemple ale incompetenţei gramaticale, deci intelectuale, a EUD:

CU CUTITUL PE LA SPATELE DEMOCRATIEI (deşi asta e discutabilă...:) )

DOUA CELE MAI MARI MINCIUNI ALE LUI OPRESCU

DESPRE PATRIOTISMUL LA ROMANI

Şi ....

Cine n-are blog, sa-si faca! ( medalie de "haur" pentru virgulă!!!)

Ce te-aş doamnă, domnişoară

2009-03-16T13:33:00.001-07:00

Nu are nici o importanţă viaţa intimă, nu are nici o relevanţă câte şosete speli pe săptămână, nu are de ce să conteze dacă te-ai măritat şi când ai divorţat, atunci când eşti la serviciu şi când trebuie să fii plătită pentru MUNCA ta, pentru REZULTATELE tale.

Felicitări fără mişto Parlamentului European care a pus de-un ghid de bună exprimare, vezi aici, unde relatează Daily Mail.

UE ne îndeamnă să nu ne mai adresăm femeilor nici cu "doamnă", nici cu "domnişoară", pentru că apelativele astea sunt sexiste. Aşa este. De acord.

Când te strigă Domnişoară Cutare, e ca şi cum ţi-ar zice "eşti o bleagă şi o nepricepută, nu te-a luat nici unul de nevastă, nu eşti bună de nimic, mai stai prin zonă şi mai învaţă". Sau, şi mai rău, "nu eşti nevasta nimănui, deci eşti nevasta tuturor". Vorba aceea, "Frate-miu-le, bine că te-ai însurat, să avem şi noi ce f...".

Pe de altă parte, să-i trânteşti un Doamnă uneia care ....

Hey Mrs Robinson, you are so sexy!!!

Mihaela Radulescu: Cel mai bun prieten, sotul meu

2009-03-15T14:55:00.000-07:00

Cea mai apropiata persoana:
Sotul meu

Cel mai bun prieten:
Sotul meu

Marturisea Mihaela Radulescu pe site-ul antena1.ro si pe blogul http://mihaela-radulescu.blogspot.com/. Postarea a fost publicata in iulie 2008, deci "era valabil". Hehe, ce vremuri, ce imagine, ce PR, ce ipocrizie, nu stiu daca atunci sau acum, greata e la fel.

Andrei Gheorghe face iar 13-14. De luni

2009-03-15T03:05:00.000-07:00

Gheorghe se întoarce la radio. O să facă iar 13-14, emisiunea-bombă de acum mai mult de 10 ani, când toţi eram mai naivi şi cu mai mult păr.

Din 16 martie, pe la prânzişor, reîncepe emisiunea. Îl ia la micro şi pe şeful postului de radio care îl găzduieşte, pe Liviu Mihaiu.

Că după ce a rămas fără Deltă şi coledzi, Mihaiu s-a-ntors. Are Realitatea Media un loc pentru orice fiu rătăcitor revenit la matcă.

Eşec în afaceri? Plictiseală? Experiment? Sindromul Teo şi eşec peste eşec, la fiecare mişcare? Rămâne să auzim.

Elena Băsescu intră în blogosferă. Cu stângul!

2009-03-13T04:42:00.000-07:00

Elena Băsescu cică şi-a făcut blog. Supărată pe Alison de la AP şi de la Bucureşti. Well done, Alison!

Elena începe cu stângul - o mândreţe de virgulă între subiect şi predicat, mai exact între subiectivă şi principală, dar never mind! Are balta peşturi!

Să vezi comentarii, fata ta-tii! Naşpa poză! btw

Cu limba împleticită...

2009-03-09T07:12:00.000-07:00

Un discurs degeaba.

Ce mi-a atras atenţia - era uşor împleticit la limbă. Cam cum vorbise pe 1 ianuarie din maşină.

Balada celor doi cocoşi

2009-03-05T07:20:00.000-08:00

Balada Celor Doi Cocoşi
DE la Madalina via Ciutacu

Au fost odata doi Cocosi,
Unul cu Nume din stramosi,
Altul ceacar si cam pagan,
Ales de oare drept stapan.

Si’n asta mandra batatura
O oara doar dadea din gura
Cotcodacind cu foc si spor
Uimind cu “versu-i” un popor.

Ea din batrani fusese data
De cel Cocos a fi calcata,
Cu acte’O.K. si pirostrii
Numai ca ea visa prostii.

Caci oara noatra planturoasa
Avea o tinta mai aleasa:
Ceacarul cel ales stapin,
Sa-i fie’n pat viril jupan.

Iar in ast’ timp Cocosii nostri
Taceau talamb ranjind ca prostii,
Si disputandu-si pe’nserat
Guresa blonda la calcat.

Geaba strigau a ei surate
Cum ca au drept a fi calcate
De cei doi “macho” din ograda!
Masculii nu-si vedeau de treaba.

Orbiti de nurii blondei hoata
Cocosul o tinea de soata,
Iar cel ales Conducator,
Pe blonda o calca de zor.

Si drept rasplata mai aleasa
El o numi ministereasa,
Peste tot neamul lui Gaina
Stiut acum de’a lu’ Bashina.

Lipsita de’oua ca produs
Ograda se’ndrepta spre’apus.
In replica targul vorbea
Cum ca, Cocos nu prea era,

Decit un jalnic de clapon
Pus la’ngrasat de’al sau patron
Drept recompensa pentru soata
Ajunsa’n pat, mare craiasa.

Morala:
De vrei tu Cocos sa fii
Nu te tine de prostii,
Si fa-ti treaba de barbat
Nu’ti da oara pe’un palat.

Achime, nenorocitule - îi striga ta-su Ilie

2009-03-03T06:00:00.000-08:00

Îl cheamă Floricel. Adică Little Flower. Sau Petite Fleur.

Era ieftin de le strică la alde 007 preţul pieţei.

Îi mai zice şi Achim, de-mi aminteşte de Ilie Moromete, bătrânul care i-a luat la pari pe putorile alea de Achim, Nilă şi Paraschiv când n-au vrut să se dea jos din pat, să-l ajute pe ta-su la muncă.

"Pentru voi, mă Achime, Nilă, nenorocitule şi lacomule!"

Deci care ziceai că la DIICOT şi SRI nu angajează băieţi cu carte şi lecturi suplimentare?

Are Marin Preda? Are!

Are Caragiale? Că spionul bulgar e din pana lui Nenea Iancu!

Are Haralambie Zincă? Are!

Are Sergiu Nicolaescu aka "Friz, mazăr facăr" de Buftea? Are!

Eu mă declar fericit. Ăştia are carte.

Da are şi prejudecăţi. De ce pe toţi eroii negativi îi cheamă cu nume slave- Serghei, Gribenco, Gorbunov, Marinov? Ha??? De ce nu bagă şi un Smith?

Şăf de canţilerie

2009-03-02T00:45:00.000-08:00

Desfiinţează, mă, desfiinţează. M-ai convins definitiv că eşti un analfabet politic, un analfabet civic, un parvenit pupincurist fără pereche!

Măi domn profesor, cum te-oi fi făcut profesor, că n-ai înţeles nimic din cărţile alea, măi nea micule premier, cancelaria aia nu e a mâne-tii, nu e a ta de acasă, nu e jucăria ta, măi nene! E o instituţie a statului. Că n-o înţelegi tu şi nu poţi tu s-o stătâneşti e una, dar s-o desfiinţezi e o mare tâmpenie.

Ţi-am observat ura faţă de funcţionar şi fraieri ar fi să nu te bage în nişte procese de să nu stai pe acasă vreo şapte ani, numai pe la audieri şi la înfăţişări să stai. Ţi-am remarcat sila faţă de angajatul la stat de parcă şeful tău, cu tot cu fete şi nevastă ar fi fost nişte Trump şi nişte creiere multdezvoltate în economia privată.

Ce vă arde la lingurică funcţionarul? Vă complexează că ştie engleză şi calculator? Vă enervează că ei pot să rămână şi voi vă căraţi din 4 în 4 ani ? S-ar alege praful, măi domn profesor, de toată ţara asta dacă n-ar avea grijă funţionarii de reguli, acte, date şi legi. Habar n-aveţi de capul vostru când descindeţi în cancelarii şi ministere, staţi la mâna funcţionarilor să vă dea date şi să ţină maşinăria în funcţiune, că voi numai la cioace de partid şi la mese-ntinse staţi!

Rareş, acest Om cu pregătire între manelişti

2009-02-13T10:29:00.000-08:00

Rareş Niculescu(la Ştirea Zilei, Antena 3):

"Nu am avut nicio implicare, m-am aflat întâmplător, implicarea mea în "cafteală" a fost una nesemnificativă.

Pentru scurt timp m-am aflat acolo, n-am ştiut ce fel de local e acela, nu ştiam ce fel de oameni frecventează, că aş fi refuzat. Implicarea mea a fost întâmplătoare şi nesemnificativă.

Nu am nicidecum o pregătire precară.

Oamenii de ordine ai localului nu ne-au lăsat să plecăm până la venirea jandarmeriei.

Nu am făcut decât să mă apăr.

Nu am văzut nicio persoană de sex feminin implicată".

Bla bla bla

WTF ---- "Dacă ştiam ce fel de oameni erau acolo, nu intram?" Asta ne spune sau n-am auzit bine?

Cine te crezi, băi domnule parlamentar ieuro, te-a făcut mama domniei tale din eprubetă de Nobel cu spuma Mării Nordului?

Ce bem, ce mâncăm în HARCOV ?

2009-02-12T18:16:00.000-08:00

Harkovul ucrainean e ajuns baubau la noi. HARCOV, adica zona brrrr, a duşmanilor care nu ne dau pâine în limba română, Harghita şi Covasna.

Cine mai pune botul la agitaţia asta ieftină, pentru bolnavi mintali? Noi nu ne vindem ţara nu mai e de actualitate, gingăşia voastră, am da-o, om fi şi dat-o, cine mai dă un dop de plută? Nu contează, gingăşia voastră!

Aţi pierdut Bucureştii, de revelion aţi fost la BV, dar nu e sigur că e cea mai safe cetate, n-aţi văzut că se trage? SE TRAGE, fraţilor! De 20 de ani n-am mai auzit-o p-asta.

Vedeţi ce beţi, ce mâncaţi prin HARCOV, gingăşia voastră, acum după ce le-aţi spus că niciodată nu vor avea "otonomie".

De "pre"sfântul Valentin mi-am făcut cadou un blog nou

2009-02-12T18:00:00.000-08:00

Bine am venit şi să vă ţineţi. Mai e o zi şi vine Valentin, însă eu am venit deja. Am plecat de pe wordpress, intru cu bocancii în viaţa blogspotului.

Miroasele de sărbătoare vin de la Şuţu care o trage de dantelă şi de atenţie pe coana Roberta. Mai schimbaţi-vă şi mai spălaţi-vă, prezidenta mamii lui de săpun şi a mamii ei de garderobă