Emile, le premier "mic" du pays

Emil dă lecţii de jurnalism. Cică ar pica-o pe ziarista care îi pune o întrebare prea lungă. Ete cum:

Dle prim-ministru, în numai o săptămână a dispărut Guvernul Boc I, a apărut Guvernul Boc II şi care, după cât se pare, nu va avea o viaţă foarte lungă; probabil mai scurtă decât cele 38 de zile care au mai rămas din interimatul de maximum 45 de zile la care face referire Constituţia. Unii politicieni spun chiar că există un scenariu potrivit căruia se forţează declanşarea alegerilor anticipate chiar de către PD-L. Pe acest fundal, greve, nemulţumiri, acuzaţii, astăzi aţi decis chiar să vă asumaţi răspunderea pentru legea pensiilor, în aceeaşi zi în care se aşteaptă şi depunerea unei moţiuni de cenzură iniţiate de opoziţie. Cum vă explicaţi dvs această suprapunere de obiective, de declaraţii, de acţiuni politice, această agresivitate a executivului, această goană după a acapara atenţia publică? Este o strategie, un scenariu, dle prim-ministru?
Emil Boc: Pot să vă fac o observaţie, din punct de vedere jurnalistic?
Realizator: Vă rog...
Emil Boc: Cât a durat întrebarea dvs ca timp?
Realizator: Nu contează cât a durat, am pus-o, pentru că sunt obişnuită cu dvs...
Emil Boc: Dacă aţi fi fost la jurnalistică, la mine la facultate, v-aş fi picat la examen. Să puneţi o întrebare de 38 de secunde...


După numai câteva ore, în studioul unei televiziuni, Emil e în delirul neîntreruperii, intervievatorul, jurnalist nu pot să-i spun, nu avea curaj să îl întrerupă, cu atât mai mult să îl întrebe incomod, aşadar intervievatorul parcă voia să spele nefericita breaslă care are de învăţat de la primul ministru al ţării, primul educator al ţării, primul constituţionalist al ţării, primul fost primar al ţării, primul mic al ţării. Noastre, România.

Pe când o lecţie de chirurgie în direct? Se încumetă cineva să intre sub cuţitul Emilului la toate priceput?