Balada celor doi cocoşi

Balada Celor Doi Cocoşi
DE la Madalina via Ciutacu

Au fost odata doi Cocosi,
Unul cu Nume din stramosi,
Altul ceacar si cam pagan,
Ales de oare drept stapan.

Si’n asta mandra batatura
O oara doar dadea din gura
Cotcodacind cu foc si spor
Uimind cu “versu-i” un popor.

Ea din batrani fusese data
De cel Cocos a fi calcata,
Cu acte’O.K. si pirostrii
Numai ca ea visa prostii.

Caci oara noatra planturoasa
Avea o tinta mai aleasa:
Ceacarul cel ales stapin,
Sa-i fie’n pat viril jupan.

Iar in ast’ timp Cocosii nostri
Taceau talamb ranjind ca prostii,
Si disputandu-si pe’nserat
Guresa blonda la calcat.

Geaba strigau a ei surate
Cum ca au drept a fi calcate
De cei doi “macho” din ograda!
Masculii nu-si vedeau de treaba.

Orbiti de nurii blondei hoata
Cocosul o tinea de soata,
Iar cel ales Conducator,
Pe blonda o calca de zor.

Si drept rasplata mai aleasa
El o numi ministereasa,
Peste tot neamul lui Gaina
Stiut acum de’a lu’ Bashina.

Lipsita de’oua ca produs
Ograda se’ndrepta spre’apus.
In replica targul vorbea
Cum ca, Cocos nu prea era,

Decit un jalnic de clapon
Pus la’ngrasat de’al sau patron
Drept recompensa pentru soata
Ajunsa’n pat, mare craiasa.

Morala:
De vrei tu Cocos sa fii
Nu te tine de prostii,
Si fa-ti treaba de barbat
Nu’ti da oara pe’un palat.