Dorobanţii ştiau ce e cafeaua

Dorobanţi, Calea Dorobanţilor. Astăzi sinonime cu fufele în roz. Ciupercărie de cafenele de fiţe.

Această proastă reputaţie a omorât Calea Dorobanţilor pe care o ştiam, o visam, o străbăteam vara pe jos.

Cei vărsaţi din trenul de Giurgiu acum 3 ani în Bucureşti şi fetiţele analfabete care merg la suc în Dorobanţi ca smarandele la horă, pe vremuri, să afle:

Până acum 7-8 ani, Calea Dorobanţilor era o zonă normală, aerisită şi civilizată a Capitalei.

De la metrou de la Aviatorilor până la Perla se găseau: cofetării, buticuri cu biscuiţi, o alimentara, celebra La Turcu, marochinării, patiserii, xerox-uri, galanterii şi tutungerii banale şi bucureştene, nu mai scumpe şi nu mai zburlite-n cap ca-n alte zone bune ale Capitalei.

Nu ştiu cum s-a făcut, vorbă să fie, că pe Calea Dorobanţilor au înflorit mii şi mii de bistrouri, suhi mushi, baruri şi cafenele.

E adevărat că Piaţa Dorobanţi era şi cred că a rămas cea mai scumpă, poate bară la bară cu Piaţa Amzei, dar de-a lungul căii nu erau milioane şi milioane de băruţele, magazine de ţoale de "firmă", ci erau sănătoase şi populare magazine de electronice.

Mizeria aia ca un bordel cu vitrine mari, CAFFE Peluci, berluci, habar nu am cum e numele al doilea exact, stă cu greşeala aia de ţoapă agramată.

Vitelor, adăpatelor din carduri şi plue, făi doamnelor, nu există caffe! Ori e coffee, ori e café!